Confruntarea cu reacțiile emoționale ale copiilor lor atunci când le este refuzată îndeplinirea unei dorințe nerezonabile este dificilă pentru orice părinte. De aceea consecvența este atât de des compromisă atunci când părintele doreşte să instaureze limitele ferme aplicate cu blândeţe. Dar este esențial ca acesta să exerseze diferențierea între dorințe și nevoi, în condițiile în care maturizarea cortexului prefrontal – acea parte a creierului responsabilă cu luarea deciziilor – se realizează abia în jurul vârstei de 25 de ani!
Exemplu:
Tati i-a spus Andreei că nu poate mânca ciocolată la cină. După ce Andreea a plâns 5 minute în continuu, a primit totuși ciocolată.
Fără să vrea, tati tocmai a crescut nivelul de impredictibilitate a mediului pentru Andrea și a compromis încrederea pe care ea i-o acordă. La următorul incident, fie că va fi vorba despre un moment în care tati va încerca să fie ferm și să își mențină hotărârea, fie că va fi vorba chiar de faptul că nu mai este ciocolată în casă, Andreea va testa limitele din nou. Dacă nu va primi ciocolată după 5 minute de plâns, poate că va plânge 10 minute.
Reacțiile emoționale ale copiilor îi fac pe părinți să se simtă vinovați. Însă, dacă limitele nu sunt ferme, copilul va avea senzația că deciziile părinților sunt arbitrare și, prin urmare, le va contesta.
Continuare exemplu:
Pentru că tati a cedat în faţa celor 5 minute de pâns, Andreea a înţeles că după plâns vine rezolvarea pe care o doreşte – ciocolata! Astfel, este posibil ca următoarea dată când o cere şi nu o primeşte imediat să plângă chiar mai mult. Atât de mult încât tati îşi pierde răbdarea şi devine mai puţin pregătit să facă faţă situaţiei cu blândeţe, pentru că este tensionat.
Dacă este inconsecvent în aplicarea limitelor ferme şi le impune doar în momentele de furie, Andreea primeşte un mesaj incorect: tati refuză să îi ofere ciocolata la cină nu pentru că aceasta este nepotrivită pentru copii într-un asemenea moment, ci pentru că este furios!
Un părinte care aplică limite ferme cu consecvență:
- îşi fereşte copilul de agonia emoțională provocată de impredictibilitatea mediului şi de manifestarea de reacții emoționale din ce în ce mai intense
- are şanse semnificativ mai mari să își păstreze calmul și să acționeze cu empatie
- nu cumulează aceeași tensiune emoțională ca și un părinte ale cărui limite sunt testate sistematic
- nu va folosi limita fermă doar în momentele de furie, făcând-o să pară o decizie arbitrară, dictată exclusiv de starea sa emoţională
In articolele urmatoare Silvana Garbe, designer educational Octofun Academy, revine cu sfaturi suplimentare despre cum să vă împrieteniţi, cu mic, cu mare, cu aplicarea blândă a limitelor ferme!