Adaptarea la cresa si gradinita e o perioada care remodeleaza universul intregii familii, iar aceasta schimbare poate fi solicitanta si pentru copii, si pentru parinti. Si e absolut firesc sa fie asa!
E rolul nostru, de parteneri in educatia si dezvoltarea personala a copiilor vostri, sa va fim alaturi cu sprijin continuu, care sa indulceasca experienta acestei perioade de tranzitie.
Iata 12 pasi practici care faciliteaza adaptarea la programul de cresa si gradinita a intregii familii:
1. Program și rutine
Asigurați-vă că, înainte de prima zi la creșă, copilașul este obișnuit deja cu un program al băiței, al meselor și al plimbărilor și cu rutine zilnice. De exemplu, în cazul mesei, întâi e așezat pe scăunel, apoi i se pune bavețica, apoi primește mâncare. Deşi vi se poate părea mai rapid şi mai liniştitor să puteţi controla cât mănâncă, evitaţi să hrăniți copilul în timp ce se joacă. În primul rând pentru că, distras de joacă, îşi poate ignora senzaţia de saţietate, ceea ce poate duce la tulburări de alimentaţie, dar şi pentru că, în colectivitate are nevoie de autonomie şi de experienţa în a se hrăni singur.
Cu 1-2 luni înainte de începerea acomodării la creșă, modificați treptat, cu 5-10 minute, programul zilnic al copilașului pentru a-l aduce cât mai aproape de programul de la creșă.
2. Socializarea timpurie
Mergeți frecvent în vizite la prieteni și în special în locuri unde sunt grupuri de copii, luați copilul în excursii și călătorii, frecventați mai multe părculețe de joacă. Interacţiunea cu persoane noi este deosebit de utilă pentru adaptarea la creşă şi grădiniţă.
Folosiți exemplul personal pentru a încuraja copilul să interacționeze cu adulți și copii pe care îi întâlnește pentru prima oară: inițiați dialogul la parcul de joacă, zâmbiți, arătați-vă interesat de jocul și jucăriile altor copii, vorbiți copilașului despre emoțiilor pozitive sau negative ale celorlalți ca despre ceva firesc în situații specifice (”Uite, băiețelul plânge, cred că l-a durut când a căzut.” ”Ai văzut cum ți-a zâmbit? Cred că se bucură să te cunoască.”)
Obișnuiți copilul să rămână și în grija altor adulți în care aveți încredere (bunici sau alți membri ai familiei, prieteni). Copiii sunt capabili de a forma atașamente multiple; un atașament puternic copil-părinte nu exclude crearea relațiilor apropiate între copil și alți adulți.
3. Independența și inițiativa
Rămâneți atent la siguranța copilului, dar încurajați-l să exploreze activ mediul.
Plasați jucăriile care îl interesează la câțiva pași distanță de copilaș pentru a încuraja mersul de-a bușilea și mersul vertical.
Poate că cel mic s-ar putea să se lovească dacă încearcă să se cațăre pe o anumită jucărie din parc sau să urce scările de unul singur, dar va fi în siguranță dacă îl ajutați.
4. Limite ferme aplicate cu blândețe
Ca parte a sprijinului pe care il acordaţi copilului pentru adaptarea la cresa si gradinita, dar şi pentru orice interacţiune socială, învăţaţi-vă copilul cum să facă față frustrărilor. Fiți atenți la diferența dintre nevoi și dorințe, dintre dorințe rezonabile și dorințe nerezonabile.
De exemplu, când se apropie ora somnului și cel mic nu dorește să părăsească parcul de joacă, anunțați ce urmează: ”E timpul să mergem acasă la papa și nani.” Dacă copilul protestează, oferiți o alternativă: ”Vrei să mergem peste 2 minute sau peste 3 minute?” La finalul perioadei de timp respective anunțați: ”Este timpul să plecăm.” Dacă cel mic insistă să rămână anunțați: ”Acum mergem acasă, tati / mami te ia în brațe.” Și luați imediat copilul în brațe. Dacă plânge: ”Am înțeles că îți doreai foarte mult să te mai joci, dar acum este timpul să mergem acasă. Îmi pare rău că ești supărat. Tati / mami are grijă de tine. Ai nevoie de papa și nani ca să ai energie pentru joacă.”
Nu așteptați până când vă enervați pentru a aplica o limită fermă; mesajul perceput de copil ar putea fi ”facem asta pentru că mami / tati s-a enervat”.
Țineți-vă de cuvânt. Dacă vă răzgândiți adesea, reacțiile emoționale negative ale copilului se vor amplifica în timp în efortul de a vă convinge. Pentru a vă putea ține de cuvânt, spuneți numai ceea ce știți că puteți și intenționați să faceți. Evitați să consolați copilul cu lucruri care știți că nu se vor întâmpla.
Opriți fizic copilul dacă încearcă să vă lovească sau să arunce obiecte. Acestea sunt comportamente care pot deveni periculoase și foarte problematice pentru dezvoltarea socio-emoțională chiar dacă la debut nu produc daune de moment. Copiii care au asemenea comportamente în colectivitate sunt cu greu acceptați de colegi.
5. Acceptarea emoțiilor
Orice emoție este acceptabilă, dar nu orice comportament.
Ca parte din dezvoltarea sa socio-emoțională, copilașul va învăța să își cunoască emoțiile. La început, confruntat cu anumite situații frustrante, va simți probabil că se năruie cerul. Dar, cu sprijinul necesar din partea adultului, va afla că emoțiile încolțesc, înfloresc și se ofilesc, nu durează pentru totdeauna și, cel mai important, va afla că le poate face față.
Oferiți copilului prezența voastră caldă și calmă atunci când este neliniștit: ”Am înțeles că îți dorești foarte tare să te joci în continuare, dar acum e timpul să mergem acasă.” Îmbrățișați-l dacă agreează acest lucru. Acceptați plânsul copilului ca pe o modalitate firească de descărcare emoțională, altfel copilul se va descărca prin modalități mai puțin acceptabile mai târziu. Nu încercați să îi distrageți atenția de la emoția pe care o simte, să o negați + ”nu se întâmplă nimic” / ”nu ai de ce să plângi” – sau să o blamați – ”e rușine, doar tu ești băiat mare!” -pentru că îl împiedicați să învețe să facă față emoțiilor negative intense și să afle că emoțiile descresc în intensitate în mod natural.
6. Planificați din timp
Adaptarea la cresa sau gradinita poate dura până la câteva săptămâni. Începeți frecventarea creșei cu minim 2 luni înainte de a trebui să vă întoarceți la serviciu. Luați în calcul și faptul că cel mic s-ar putea îmbolnăvi în perioada de acomodare și că perioada de absență va cauza un regres.
7. Ecranele
Organizația Mondială a Sănătății recomandă evitarea pe cât posibil a expunerii copilașului la ecrane (televizor, tabletă, smartphone etc.) înaintea vârstei de 2 ani.
8. Somnul de amiază
Obișnuiți-l pe copilaș să adoarmă la amiază și cu tati sau cu buni, nu doar cu mami.
9. Momentul potrivit
Din experiența noastră, este preferabil ca cel mic să înceapă programul de creșă după vârsta de 1 an și jumătate. Dar capacitatea sa de a se adapta depinde foarte mult și de achizițiile realizate, nu doar de vârstă. Pe cât posibil alegeți să mergeți la creșă din momentul în care cel mic merge independent și este suficient de comunicativ pentru a fi orientat și consolat (răspunde prin comportament la îndemnuri de tipul ”dă mânuța” sau ”haide la mine”, se oprește când adultul semnalează verbal sau prin comportament un pericol, înțelege când adultul îl asigură că nevoile îi vor fi îndeplinite ”mergem la papa”, ”imediat îți aduc apă” etc.).
10. Încurajări
Așteptați-vă ca perioada de adaptare la cresa sau gradinita să fie dificilă și pentru voi, părinții, nu doar pentru copil. Pentru a face față marii schimbări, cel mic are nevoie de o atitudine pozitivă și încrezătoare din partea voastră. Comunicați-i pe un ton pozitiv planul de a merge la creșă cu două săptămâni înainte. Apoi vorbiți adesea despre ceea ce se va întâmpla acolo. Odată începută perioada de acomodare, inițiați cu entuziasm dialogul despre creșă (inclusiv acasă): întrebați copilul despre colegi, despre educatoare, despre jucării etc.
11. Rutine de despărțire
Stabiliți-vă o rutină afectuoasă și scurtă pentru despărțire: ”Ajungem la creșă, tati te ajută să îți schimbi hăinuțele și papuceii, îți dă un pupic, te îmbrățișează și pleacă.” La finalul acestei rutine spuneți ”Te iubesc, vin după tine la ora… / după ce dormi. Paaa!” și dați voi copilul educatoarei sau îngrijitoarei, chiar dacă copilul plânge. Nu puneți educatoarea sau îngrijitoarea în situația de a vă lua copilul din brațe, deoarece acesta este un semnal negativ pentru copil. Nu prelungiți rutina de despărțire pentru că altfel copilul va deveni și mai agitat (comportamentul vostru nu mai e predictibil).
Dacă sunteți foarte emoționat(ă), căutați sprijinul reconfortant al altor adulți.
Începeți frecventarea creșei doar atunci când sunteți hotărâți că aceasta este soluția potrivită pentru familia voastră.
12. Tati sau mami?
Dacă celui mic îi este mai greu să se despartă de mami decât de dati, aranjați-vă programul în așa fel încât tati să îl aducă la creșă, cel puțin până când se acomodează. Sau puteți apela la alte persoane de încredere cu care copilul este obișnuit.