Orice parinte care-si iubeste copilul din toata inima isi doreste ca puiul lui sa fie fericit. Iar pentru asta, isi asuma responsabilitatea de a modela caracterul celui mic intr-unul stabil, increzator si puternic. Aplicate cu consecventa si cu rabdare, limitele ferme nu constrang, ci construiesc un caracter puternic, pregatit sa-si gaseasca implinirea in echilibrul interior. E drept ca-i destul de mult de munca, dar ce nu fac mami si tati pentru dragostea lor?…
Dupa un an de testat in practica teoria limitelor ferme aplicate cu blandete, ne-am convins odata in plus ca da roade frumoase. Asa ca ramane parte importanta a abordarii noastre in educarea abilitatii de autoreglare, alaturi de empatie si respect reciproc, conexiune emotionala, oferirea de alternative si acceptarea emotiilor.
Primul an petrecut alaturi de copii la Octofun ne-a mai demonstat ceva: ca e o teorie destul de greu de pus in practica. Mai ales pentru parinti! Pentru ca cei mici reactioneaza excelent la consecventa, iata cateva sfaturi care va ajuta sa stabiliti si sa aplicati – cu rabdare – limitele ferme si acasa. Pregatiti-va ca, dupa ce veti fi repetat cu calm, de mii de ori, aceleasi cateva reguli, sa va vedeti micutii inflorind!
Mic ghid de aplicat limite ferme, cu blandete, in familie
Creați un mediu în care copilul se poate simți în siguranță: stabiliți limite clare și aplicați-le consecvent și cu blândețe
Copiii au un control foarte limitat asupra mediului lor si, de aceea, predictibilitatea este esentiala pentru sentimentul lor de siguranta. Existenta unor reguli rezonabile, clare si aplicate cu caldura si fermitate ii este necesara copilului pentru a simti ca mediul este predictibil.
In functie de personalitate, copiii vor testa mai mult sau mai putin regulile stabilite de parinti. Insa neclaritatea in ceea ce priveste regulile il poate face pe copil agitat si chiar agresiv pentru ca un mediu fara reguli clare este un mediu impredictibil, iar un mediu impredictibil nu este un mediu sigur. Prin urmare, odata ce am stabilit o regula, este important sa o aplicam consecvent.
Anuntati regulile in prealabil, atunci cand copilul este calm si atent. Explicati consecintele nerespectarii regulilor – fara consecinte, nu putem vorbi de reguli. Consecintele trebuie sa fie aceleasi de fiecare data.
Iata cateva exemple de reguli:
La ora de somn, copilul sta in pat. Daca nu reuseste sa faca asta, il puteti ajuta standu-i alaturi 40 de minute, in liniste, dar nu se trece la o alta activitate (joaca, plimbare, masa etc.)
„Nu lovim. Daca lovim, nu putem primi ceea ce vrem si avem nevoie sa ne oprim din ceea ce faceam pentru a ne calma.”
Vorbiti copilului despre ceea ce se intampla, chiar daca credeti ca nu intelege cuvintele.
In primul rand, faptul ca vorbiti cu el va face conexiunea dintre voi mai puternica si il va face sa se simta mai in siguranta (indiferent ce varsta are) si, cel putin, va intelege ca i se solicita atentia pentru ceva ce este important pentru voi.
In al doilea rand, copiii vor incepe sa inteleaga ideea din spatele cuvintelor mult mai devreme decat ne asteptam si vor invata de la voi nu doar cuvinte, ci strategii de auto-reglare emotionala.
Aratati copilului ca apreciati mai degraba efortul facut de el decat rezultatul final, pentru a-i educa perseverenta si rabdarea. Chiar daca rezultatul final nu este exact asa cum ne-am dori si este nevoie de rectificari, e bine sa-i apreciem dorinta de a actiona.
Incurajati incercarile succesive si aratati-i strategiile voastre de gestionare a unui esec. Pana la urma, invatarea se produce prin repetitie, iar repetitia este cea care duce la perfectionare. Explicandu-i cum procedati atunci cand ceva nu va reuseste, ii demonstrati ca fiecare nereusita poate si trebuie sa fie o etapa a procesului de invatare, dar si ca succesul se construieste prin perseverenta.
Aplicarea limitelor ferme implica o actiune fizica din partea adultului: indepartarea copilului de un anumit loc, punerea unei jucarii sau a altui obiect intr-un loc inaccesibil copilului, blocarea unei lovituri din partea copilului etc. ”Acum tati te ia in brate si mergem.” ”Pentru ca ai aruncat jucaria din nou, ti-o iau. Astazi nu te mai joci cu ea. Ti-o dau inapoi maine.” ”Stop! Lovitul doare.” (mesaj insotit de gestul necesar pentru oprirea loviturii). Este foarte important ca ceea ce face si spune parintele in acele momente sa fie facut si spus cu blandete, altfel copilul va interpreta actiunile parintilor ca pe reactii de furie, nu ca pe consecinta unor reguli. Uneori, reactia emotionala a copilului la aplicarea unei limite ferme va fi foarte tumultuoasa.
Daca copilul are o criza emotionala (furie, frustrare intensa etc.), oferiti-i prezenta protectoare si compasiune si dati-i ocazia de a-si descarca tensiunile emotionale in siguranta. Ramaneti cu el. Tineti-l in brate si / sau mangaiati-l, daca accepta. Daca va poate auzi, vorbiti-i cu blandete. Folositi cuvinte care arata ca ati sesizat starea sa emotionala: ”Imi pare rau ca ti-e greu / Inteleg ca esti foarte suparat pentru ca… / Stiu ca ai fi vrut foarte tare sa… Si mie mi-ar fi placut sa putem sa… ” Ii veti vorbi pentru a-l ajuta sa se simta in siguranta cu voi, nu pentru a-l ”linisti” sau a-l ”convinge”. Bineinteles, asigurati-va ca nu face lucruri periculoase.
Orice emotie este acceptabila, dar nu si orice comportament. Nu e nevoie sa incercati sa rezolvati problema. Nu ii cereti sa nu planga. Nu il criticati pentru emotiile pe care le simte. Nu il intrebati de ce se comporta asa. Oricum creierul copilului este, de obicei, prea ocupat cu emotiile in asemenea momente pentru a putea gandi rational, are pur si simplu nevoie de timp.
Silvana Garbe – designer educational Octofun Academy